Romanian English German

b1Biserica evanghelica din Piata Centrala a fost construita de comunitatea sasilor din Bistrita la sfirsitul secolului al XIII-lea, aproape odata cu infiintarea localitatii. Din vechea bazilica romanica nu pot fi identificate azi elemente arhitecturale certe, deoarece constructia a cunoscut o refacere majora in cursul secolului al XIV-lea, lucrarile se vor finaliza la inceputul secolului al XV-lea.


Din aceasta perioada biserica a primit aspectul unei bazilici cu trei nave, altar degrosat si doua turnuri clopotnita in fatada de vest. Cu aceasta ocazie Petrus Kretczhmer si-a donat averea bisericii cu ocazia realizarii unui altar inchinat tuturor sfintilor care a fost amplasat pe peretele vestic al bazilicii, deasupra intrarii, intre cele doua turnuri. Tot in aceasta perioada de reinnoire a bisericii si prosperitate a orasului sunt turnate, in 1430 clopotele bisericii.

t1Turnul Dogarilor este singurul element al fortificatiei medievale care s-a pastrat pana azi. Turnul nu era cel mai impunator turn al fortificatiei dar prin proportiile sale ofera o posibila reconstituire comparativa a restului fortificatiei. Pe latura vestica a turnului, in actuala zona de acces spre parc cetatea a fost completata in secolul al XVI-lea cu un bastion circular de mari dimensiuni.

Acest element suplimentar de fortificare a fost impus datoritムperimetrului vechii măƒnăƒstiri dominicane (azi spaţ›iul actualului Căƒmin pentru persoane vârstnice) care nu permitea un aliniament drept între Poarta Ungureascムşi Turnul Dogarilor.
Ύn acelasi timp bastionul devenea un intrând spre râul Bistriţ›a (conform planurilor întocmite de Visconti) cu rol strategic în blocarea accesului spre latura sudicムa cetăţ›ii. Ύn partea esticムa acestui element de fortificaţ›ie, cu un rol defensiv totusi secondar se aflムTurnul Dogarilor. Acest turn realizat din piatrムare formムrectangularムcu laturile de 6,3/9,9, cu zidurile exterioare groase de aproximativ 1,5 m spre exteriorul zidurilor si 1 m spre interiorul orasului.

s1Ansamblul "Sugalete" reprezinta un sir de case cu arhitectura gotica cu portic, care ocupa inca din evul mediu frontul de nord al celui mai important Nesut urban al orasului pe latura de nord a Pietei Centrale, avand azi numere de la 13 la 24. Acest complex este unul dintre cele mai importante exemple de ansambluri arhitecturale urbane medievale pastrate in Transilvania.

Parcelele cu fronturi de 8-10 m si lungimea de aproximativ 50m reprezinta un model de parcelare utilizat in interiorul zidurilor in perioada medievala. Cladirile dezvoltate dupa un plan in forma de "L" aveau la parter ateliere si depozite, iar la etaj spatiu de locuit. Principiul conform caruia terenul orasenesc este un bun public, a permis sprijinirea planseelor si boltilor caselor noi pe zidurile caselor invecinate rezultand astfel un lant de imobile cu ziduri comune. Latura dinspre strada a imobilelor se incheia in partea superioara cu un pinion de zidarie (dupa modelul arhitecturii gotice) dar din sec. XVIII - XIX acestea vor fi demolate, iar panta de scurgere a acoperisului va fi proiectata spre strada.

pv1Ca semn al dezvoltării deosebite pe care o cunoscuse oraşul, în a doua jumătate a secolului al XIV–lea, Bistriţa apare menţionată în documente ca având stemă şi sigiliu propriu, precum şi o clădire special construită - Casa Sfatului (Primăria). Acest edificiu, împreună cu inestimabila lui arhivă, a ars în anul 1457.

Pe locul fostei primării va fi ridicată o alta, care, în anul 1487, apare menţionată ca fiind în reparaţie. Alte lucrări de renovare mai importante au fost efectuate la mijlocul secolului al XVI-lea, când, se pare, s-a ajuns la forma actuală, deoarece în planul oraşului din anul 1750 clădirea apare în forma şi dimensiunile de azi.

În anul 1808, clădirea a cunoscut noi şi ample lucrări de reparaţii la etaj şi faţadă, după cum o dovedeşte anul înscris în balustrada de fier forjat a balconului. În sfârşit, lucrări de consolidare şi reparaţii de anvergură au fost efectuate în anii 1930-1933, cu ocazia reamenajării înregului centru civic de atunci al oraşului.

pe1Cladirea dateaza de la sfarsitul sec. XV, suferind insa modificari masive in sec. XVIII. Imobilul este caracterizat printr-un portal carosabil cu deschidere in arc frant, iar scutul heraldic din cheia de arc este datat 1480. Din aceeasi perioada dateaza portalul cu baghete incrucisate de la etaj.

Constructiile anexe de pe latura de vest a imobilului pastreaza ferestre de influenta renascentista de la jumatatea sec. XVI. Parterul si etajul au fost readaptate in sec. XVIII cand imobilul primeste o serie de bolti boeme.

Manastirea Dominicana

Manastirea Dominicana

Odată cu dezvoltarea localităţii s-au stabilit călugării franciscani şi dominicani, care preferau aşezările aflate în expansiune. În anul 1303 a apărut la Bistriţa prima mănăstire domnicană.

Mănăstirea era ridicată în partea sudică a oraşului în actualul spaţiu al Azilului de bătrâni (M. Kogălniceanu nr.23) şi cuprindea "o foarte mare şi grandioasă" biserică, aflată pe latura nordică a unei curţi interioare în perimetrul căreia erau ridicate: refectoriu, casa oaspeţilor, chiliile şi şcoala de filozofie şi teologie.

După introducerea reformei religioase la Bistriţa, călugării au fost alungaţi, iar ansamblul clădirilor mănăstirii s-a ruinat.

ccm1DSC 1777

 

 

 

 

 

 

Palatul Culturii (Centrul Municipal pentru Cultura George Cosbuc ) -Casa asociaţiei meseriaşilor (Geverbenverein)

Edificiul cultural municipal, fosta casa de cultura a municipiului Bistrita si Geverbenverein-ul (Casa asociatiei meseriasilor) din Parcul Mare al municipiului Bistrita, situata pe str. Albert Berger la nr. 10, figureaza pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, facand parte din ansamblul protejat al orasului.

Cladirea poate fi inclusa intre exemplele arhitecturale marcante ale Bistritei, fiind ridicata in vecinatatea unor monumente de mare valoare patrimoniala edificate intre a doua jumatate a secolului al XIII-lea si secolul al XVIII-lea, precum bisericile franciscana (actualmente ortodoxa), evanghelica si minorita, o aripa (rasariteana) din cladirea conventului Dominican “ Sfanta Cruce” - azi Caminul pentru persoane varstnice, fragmente din incinta de fortificatie a cetatii si remarcabile exemple ale arhitecturii civile din Piata Centrala si nu numai (Ansamblul Sugalete – Casa parohiei evanghelice, Casa Petermann, Casa Familiei Beuchel, Casa Argintarului, etc.) .

bodobescu1Biserica Ortodoxă “Sfinţii Trei Ierahi” a fost construită în stilul arhitecturii neobizantine aşa cum sunt catedralele din Cluj şi Alba Iulia. Proiectul bisericii a fost realizat de arhitecta Elena Preda Sasu care a apelat la arhitectura eclezeiastică de tradiţie bizantină.

Importantul imobil ridicat între anii 1927–1938 este prima biserica româneasca care se construieşte la Bistriţa pentru cultul ortodox în jurul ei grupându-se şcoala românească de la începutul secolului XX.

Iniţiativa, ca şi o bună parte a fondurilor necesare edificării lui, a aparţinut cadrelor militare şi administrative stabilite în Bistriţa după 1918. Demn de semnalat este însă faptul că printre principalii donatori de fonduri figurează şi numele marelui George Enescu. Acesta, în anul 1927, a susţinut un concert în oraş, toate încasările intrând ca donaţie în fondul edificării unui lăcaş românesc. Primul slujitor al bisericii a fost cunoscutul om de cultură, bistriţeanul Grigore Pletosu.

casa sindicatelor 150Edificiul instituţiei a fost construit din piatră, la sfârşitul secolului al XIX–lea (1892), după un plan arhitectonic şi este prevăzut cu trei niveluri: subsol, parter şi etaj. Intrarea în imobil se face printr-un portic, prevăzut cu patru stâlpi, ce susţin balconul dreptunghiular de la etaj, spre care se deschid trei uşi îmbinate, semicirculare, din sala de spectacol.

În decursul timpului, acest edificiu a avut destinaţii diferite. O vreme aici a funcţionat Cercul Cultural Bistriţean, iar între anii 1900–1912, Gimnaziul de fete.

ciz1Casa Andreas Beuchel cunoscută si sub numele de casa Ioan Zidarul, din Piaţa Centrală nr. 30, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura din Municipiul Bistriţa.

Cladirea are o frumoasa arhitectura de gotic tarziu dar si cu evidente elemente de arhitectura renascentista transilvaneana timpurie, înregistrată în Lista Monumentelor Istorice –2004 ca un monument arhitectural de interes naţional si universal.

Istoria imobilului actual începe din secolul al XIV-lea, din perioada în care burgul bistritean primea statutul de civitas si îsi concepea celebra stemă cu struţul cu potcoavă în cioc, simbol al norocului în comerţ, deci o etapă de importante transformări ale urbei noastre. Din această etapă frumoasa construcţie se mai păstrează un fragment de fereastră terminată în arc frânt, una dintre puţinele ferestre de stil gotic păstrate în Transilvania în cadrul arhitecturii locuinţei.

ca1Construită la începutul secolului al XVI–lea, fostă locuinţă a unui mare meşter bijutier, imobilul este şi astăzi un monument reprezentativ al arhitecturii civile transilvănene din epoca medievală. Clădirea păstrează în mod unitar cea mai frumoasă arhitectura renascentistă a unei locuinţe de patrician din Transilvania.

Ferestrele cu profile de piatră, vizibile pe fatada principală sunt completate în interior de o serie de uşi şi detalii interioare originale. Portralul carosabil este încadrat de pilaştri dispuşi pe piedestaluri înalte după modelul arhitecturii florentine din secolul XV-lea. Fereastra din partea estică a faţadei se termină în arc circular pe exteriorul căruia sunt sculptate două potire, simbol al breslei. Meştesugul prelucrării aurului şi argintului era foarte dezvoltat la Bistriţa. Casa Argintarului păstrează un plan tipic pentru arhitectura acelei vremi cu ateliere la parter şi camere de locuit la etaj.

brc1Strada Spitalului (Spitalgasse), astăzi strada Gheorghe Şincai, este una dintre cele mai vechi artere ale oraşului istoric. În Evul Mediu pe această stradă funcţiona un spital atestat înca din secolul XIV-lea. În urma incendiului din 1758 capela şi spitalul medieval sunt distruse iar pe amplasamentul lor se construieste actuala biserica romano-catolica Sf. Treime precum şi un gimnaziu catolic.

Lucrările au fost realizate cu sprijinul bănesc al Curţii Imperiale de la Viena, care urmărea întărirea catolicismului în Transilvania. Împărăteasa Maria Tereza a donat pentru acest edificiu suma de 7000 de florentini.